Number 6: Tribute

Copyright @DCS 2020

Last night I dreamt I was singing 

At the edge of the road, of the world, my last word

– redemption,

Breaking the diamond-shaped mirror of the world’s existence

With the funerals of Abel from the darkest catacombs. 

Lost in the world’s madness, I was paying my tribute

Drowning in the deepest ocean of the mind, of mankind, the blind

– priests,

Singing together with the hawks who regret that the sky is blue

The last symphony of Cain in Eve’s ear.

https://www.seitamaaphotography.com/

Numărul 5: Naufragiul inimii

Copyright @DCS 2020

Pe insula gândurilor mele

În valea sufletului răpus de săgeţile armatei tale

Eu aruncam în lacul roşu, pătat de iubire

Toate himerele din nopţile noastre,

Mortale.

În câmpul amintirilor mele

Crescut-am în memoria unei dureri paralizate

Flori negricioase ce ademeneau cu-a lor

Dulce mireasmă de cadavre

Ambulante.

Iar cerul s-a-ntunecat de lacrimile mele

Pornite din ale inimii nesfârşite regrete

Şi m-am trezit că m-a spălat cu-a lui milă

A îngerilor lacrimi ploaie acidă

De sentimente.

Fugit-am în deşertul deşertăciunii mele

Să prind Soarele de-al lui drept picior

Am alunecat însă, în labirintul conştiinţei tale

Închis de un corb, cu al eternităţii

Zăvor.

Lovindu-mă de marea-ngheţată a trăilor tale

Vâzând o închisoare sumbră cu suflete torturate

Şeherezadă-n amurg de vise am fost ca să nu ajung ca ele

Rugându-mă ca păcatele să-ţi fie

Iertate.

Astfel, pe insula gândurilor mele

În valea sufletului predat-ai armele tale

Şi luai înapoi din lacul roşu, pătat de iubire

Toate himerele din nopţile noastre

Mortale.

https://www.seitamaaphotography.com

Number 4: Burning paradise

copyright @DCS 2020

I would paint the walls of Eden with your name
knowing that no sins would be ever committed in this doomed world.
The most beautiful garden
Composed only of your traits
Beautifully colored with your memories about humanity.

I would sleep inside these shining walls
Making my way to salvation
Taking the sadness from your face
Throwing it over my shoulder – the rainbow.

You, a madman, fighting for love
I, a wicked human, a mason’s heart
Reading the statements cast in the sky – the clouds.

I catch the train of faith at the station of
eternity
And when it reaches the final destination
I follow your Father’s wish

At Golgotha, being scared
You cannot look at me
But I can look at you and make a humble altar
With water lilies, wrapped in immortality.

Making you the king of this burning paradise – the world.

https://www.seitamaaphotography.com

Numărul 3: Poate un actor

copyright @DCS 2019

Să simți cun te îneci încet
Dar discret,
Cum simți dezamăgirea, uitarea și
iubirea
Care trec pe lângă tine cu o ușoară adiere
De vânt.
Si nu mai simți nimic,
Decât durere, nepasare si uitare.
Și-ți dorești să fii Gogol sau Dostoievsky sau chiar
Cioran
măcar știi că ai atins stelele și că ai scris despre cum se simte mângâierea lor.
măcar știi că nu ești degeaba,
și că încerci să fii un actor pe strada ta în devenire:
Un suflet pierdut. În negura timpului,
ce servește ca desert la cină – eternitatea.

PS. Ce păcat ca am intoleranță la zahăr și ca Arghezi spunea:

“geniul e un accident”,

iar un actor în devenire nu poate fi decât un accident nefercit.

https://www.seitamaaphotography.com

Numărul 2: Elada mută

copyright @DCS 2019

Lacrimile tale sunt cristale în colierul de la gâtul morţii

Manuşa îmbracă mâna care hrăneşte ochiul şi nu gura

Iar ochii-s umezi şi curg

şi curg

şi curg

de-i ditamai râul în faţa conştiinţei.

“Τe-ai umplut?”, întreabă în şoaptă Poseidon.

nici tridentul sau nu se poate înfige în algele ce s-au adunat la mal.

până şi Zeus moare de ciudă.

δεν καταλαβαίνw.*

*den katalaveno = nu înţeleg.

https://www.seitamaaphotography.com

Number 1: The Testament (or God’s letter to the world)

copyright @DCS 2019

I am sitting on floating driftwood…at the edge of the universe, seeing how Babylon is falling in the reflection of the shining moon 

And the floating driftwood is just the reflection seen by the angels in the iris of God. 

And my hands are the leaves of Eve’s coat thrown away when she was cast out of heaven. And I wonder, is my ability to talk actually Judas’ silence?

But life is now just a dead man lying on the floor of the Kingdom 

And at the same time, life is just a man standing on his trembling feet supported by a pole that touches the sun…and that man believes that this pole is just a light bulb; from Mefisto’s living room.

The man, just a humble plumber – a craftsman. Neither qualified to serve in

Hell, nor in Heaven. And after one thousand two hundred sixty days

God opens his eyes and dictates to me his will: 

“I sit and I look all day at  all my beloved humans…now dead, 

and I keep them in a garden, surrounded by fences 

and they want to leave , they want to leave so much… but I do not want to let them…I cannot let them. 

Instead, I can only let them open the door when somebody new wants to come in. 

And they all sit, above the Mount of Zion…together… 

listening to the screams of the Lamb…day and night…he is crying… not because he cannot come inside, and stay with them; 

not because he cannot cover the bleeding rivers… but, because… 

Η νύμφη is coming.” 

Shape

Note:   Η νύμφη (in Greek) = the bride

https://www.seitamaaphotography.com

Blog at WordPress.com.

Up ↑