Numărul 13. Altitudine

Copyright @DCS 2021

Suntem muzee de frica,
ne ia salcia în brațe și ne ridică și ne pune-n brațele LUI
Dumnezeu, iar El se uită-n ochii noștri
și ne spune să ieșim pe ușa din spate…

Suntem actori de teatru,
după spectacol, fugim repede repede după scenă
la ultimele aplauze, dar nu ne oprim decât în piața mare,
ascultând doar inima cum bate…

Ah, inimăăă…!
Ești doar o căldură roșie într-un oraș părăsit
care mai ascunde din când în când un cântec vesel
scris de un străin pe sumbrele ei străzi…

căci tempus fugit*.

*tempus fugit = timpul trece

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s